Colectie de poezii scurte

Vraja-i pe casuta mea!
Mi-a dat cerul, stea cu stea,
Si-a varsat cu darnicie,
O cascada argintie!

Colo, intr-un hau albit,
Iarna s-a impotmolit
In nametii ca de lapte,
Alb e-n fata, alb e-n spate!

S-a incins cu un fular.
Chipu-i rosu ca un jar,
De la ger si vant taios,
Uf, ce anotimp canos!

A razbit cu greu prin nea,
Catand vagauna sa,
Si-o gasi printre rastoace,
Si-a-mbracat noua cojoace!

Soarele pe dupa deal
Se ascunde, lasa cerul,
E-un frumos apus de iarna,
Vine noaptea, vine gerul!

Noi intram la caldurica,
Ne gandim la gradinita -
Pana maine somnul vine
La sprancene si gurita!

Vad prin geamul amortit
Luminitele din strada
Si cum trece nechezand
Armasarul de zapada.

Ne-mblanzit precum il stiu,
Sfarma gheturi din copite.
Coama lui de bidiviu
Ce nici crivatul nu-l prinde.

In galopul naravas
Rupe turturi la ferestre.
Rascolind noaptea-n oras,
Armasarul din poveste.

Alergand ca de napasta,
Au venit buluc pe coasta
Doi baieti, mai isteti,
Sa dea veste la neveste
C-au vazut in deal la stana,
Coborand din varf de munte,
Peste ape fara punte,
Iarna sura si batrana...

Mai tarziu, mai pe-nserat,
A intrat si baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
In vazul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de capatat,
Cu naframa de furat,
Cu catrinta de aba,
Vantul sa-l strecori prin ea!

Si cum sufla-n pumnii reci,
Scoate pacla pe poteci,
Iar pe fund de vai destrama
Neguri vinete, de scama...

Si-au iesit baietii mici,
Mici si multi
Si desculti,
Si cativa mai maricei,
Cu biciusti si cu nuiele
Si cu prastii subtirele,
Sa alunge de pe-aici
Iarna cea cu ganduri rele...

Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana.

A pornit in jos pe vant,
Incruntata, blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei.

Pe ogoare, corbi si cioare,
Prin paduri, lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului...

Am facut un baietel
Din zapada alba, rece.
Dar de-afara straluceste
Soarele si mi-l topeste.

Nu ma supar, caci de maine,
Fulgii o sa cada, iar gramada,
O sa chem copii afara
Ca sa-l construiasca iara.

A fost odata, este azi,
Un om cu trupul de zapada,
Din maini micute s-a nascut
Ca toata lumea sa il vada.

Iata, in ceruri pasarele,
Se-ntorc la cuiburi printre noi,
Omul cu pipa se ascunde
Sa se transforme-n val de ploi!

Vantul sufla printre salcii,
Vrabii gurese s-aud
Pe sub sopru unde noaptea
Doar misterele s-ascund...

Din camara iese mosul
Cu o sticla mititica,
Boboteaza din zapada
Pe o cruce se ridica.

Semn ca vantul printre salcii
Prinde viata in plin ger
E ca noi la gradinita
Desenam albastrul cer!

Bradulet, bradut dragut,
Ninge peste tine!
Haide, hai in casa mea,
Unde-i cald si bine.

Pom de iarn-am sa te fac.
Ooo... ce bucurie!
Cu beteala am sa te-mbrac
Si stelute-o mie.

Iarna este caine alb,
Si in sat, si-n camp deschis,
Si cand vine primavara
Cainele devine vis.

Dar cum ma simt urmarit
Cresc mereu, sunt flacau mare
Si mergand la gradinita
Port in zambetul meu soare!

A venit cam fara veste
Iarna cea adevarata
Si asa, ca-ntr-o poveste,
Fulgii albi incep sa cada.

Peste pomi si peste case
Se asterne dintr-o data
Un vesmant pufos si moale
Din stelute de zapada.

Pe ulita la urcus
S-a facut un derdelus.
Baietei dar si fetite
Trag acum de saniute.

Iar prin curti apar deodata
Oameni mandri de zapada
Cu caciuli dintr-o caldare
Si cu maturi in spinare.

Fumul negru de pe case
Se strecoara catre cer.
Ce frumoasa e zapada!
Da, pacat ca este ger.

De prin casele vecine
Se ridica tot la cer
Un miros de mere coapte
Si-un colind cu Lerui Ler.

Sade Iarna ganditoare
Si plange de suparare,
Vazand Gerul lenevos,
Sforaind pe-o piatra, jos.

Langa el, lungit, citea
Intr-o carte groasa, grea,
Vantul, vrand s-asimileze
Lucruri sa-l innobileze.

Crivatul, asta e buna!
Chircit intr-o vagauna,
Si cosea cu fir de-argint,
O haina pana-n pamant.

Sfios, loial, Fulg de Nea,
Zarind-o pe mama sa,
Mahnita si-ndurerata,
Alerga la ea indata.

- Nu te intrista, mamica,
Iata eu si Pufulica,
Noi cuminciorii copii,
Iti vom face bucurii.

Si-a sters mama, ochisorii,
Privind cu drag, fulgisorii
Cum s-au jucat, chicotit,
Pana vesela-a zambit!

Aprig, Crivatul, ast' noapte,
A batut din fata-n spate,
S-a burzuluit pe jos,
Peste stratul fin, pufos,
Nu in joaca nebunatic;
Nemilos ca un salbatic!

Trei secunde s-a oprit
Si respira istovit,
Si pe nas, dar si pe gura.
Hamesitul nu se-ndura
Sa mearga la el, acasa,
Facu lumea, nebuloasa!

Cu parul saltat, zbarlit,
Mama-Iarna s-a-ngrozit!
Sa fie copilul sau,
Capcaunul asta rau?
Cat s-a chinuit sa-l creasca!
Ce, vrea lumea s-o sfarseasca?

L-a strigat prin vijelie,
N-auzi. Ce grozavie!
A mers, s-a impotmolit,
Pan' la el, greu a razbit,
Exilandu-l, l-a mustrat:
- In zadar te-am educat!

Ati vazut ca din zori este
Peisaj ca in poveste?
S-a dus Crivatul, si mama
Iar si-a desirat naframa,
Lasand dare albe, reci.
Iarna, te rog, sa nu pleci!