Edith Piaf

Edith Piaf (n.19 decembrie 1915, Paris, Franta – d.10 octombrie 1963, Grasse, Alpes-Maritimes, Franta) a fost o actrita, cantareata si textiera franceza de mare succes, care a consacrat, atat in Franta cat si in intreaga lume, genul `chanson realiste`.

Numele sau adevarat era Edith Giovanna Gassion. Si-a luat pseudonimul `Piaf` (in argoul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, in anul 1935. De origine sociala modesta, fiica a cantaretei ambulante Line Marsa, de origine italo-algeriana si a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilarie grea, fiind crescuta de bunica ei, patroana a unui bordel in Bernay, localitate din Normandia, iar mai tarziu, in cartierul Belleville de la periferia Parisului. Dupa sfarsitul primului razboi mondial, tatal sau este angajat de un circ ambulant si o ia cu el pe Edith, cu care imparte rulota ce-i servea de locuinta. Pentru a-si ajuta tatal, Edith incepe sa cante la colturi de strada, castigand astfel cativa bani.

La varsta de 17 ani, Edith ramane insarcinata in urma unei legaturi cu un anume Louis Dupont. Fiica sa, Marcelle, va muri de meningita in anul 1935. Parasita de `P`tit Louis`, Edith - in varsta de 20 de ani - decade tot mai mult, frecventeaza straturile cele mai de jos ale societatii pariziene, lumea vagabonzilor, proxenetilor, a traficantilor de droguri, a prostitutiei. Continua sa cante pe strazile Parisului, pentru a-si asigura o existenta de mizerie.

Intr-o seara a anului 1935, Edith il cunoaste pe Louis Leplee, proprietarul cabaretului `Le Gerny`s` de pe Champs-Elysees, care o invita sa cante in localul sau cateva melodii, printre care si compozitii ale lui Vincent Scotto. Aceasta aparitie in public pe scena unui local marcheaza debutul carierei sale artistice. Lui Leplee i se datoreaza si denumirea de `mome Piaf`, datorita staturii ei scunde. La `Le Gerny`s`, Edith inregistreaza primele sale succese. Maurice Chevalier, in plina glorie, si Jacques Canetti, impresar la radio, sunt subjugati de interpretarile lui Edith Piaf. Canetti ii asigura o emisiune la radio si, la sfarsitul anului 1935, ii inregistreaza un disc cu melodia `La foule`.

Primul sau mare succes dateaza din ianuarie 1937, cand obtine un angajament la teatrul ABC din Paris cu numele artistic de Edith Piaf, iar impresarul Raymond Asso ii inregistreaza discul cu `Mon legionnaire`. Dotata cu o voce capabila de nuante infinite si plina de dramatism, Edith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune si neliniste care-i va caracteriza pe artistii intelectuali de pe `rive gauche`", din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru `Le Bel indifferent`. Despartita de Raymond Asso, Edith incepe o legatura amoroasa cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care il paraseste pentru compozitorul Michel Emer, care compune pentru ea melodiile `L`accordeniste` si `Le disque use`. In timpul ocupatiei germane are contacte cu miscarea de Rezistenta si entuziasmeaza publicul cu melodiile `Le vagabond`, `Le chasseur de l`Hotel`, `Les histoires de coeur`. Totusi, dupa eliberare, i se reproseaza faptul de a fi concertat la Berlin, la invitatia autoritatilor germane.

In 1944, o dragoste furtunoasa se dezlantuie intre Edith Piaf si un tanar cantaret debutant, Yves Montand (care ulterior va avea propria sa cariera prestigioasa) impreuna cu care apare in concerte. In 1946, scrie textul celebrei melodii `Je vois la vie en rose`, muzica de Louiguy (Louis Guglielmi), care va face incojurul lumii.

La sfarsitul anului 1947, Edith calatoreste pentru prima data la New York. Aici cunoaste pe actrita Marlene Dietrich si, mai ales, pe boxeurul Marcel Cerdan. Acesta devine amantul sau, `le meilleur amant du monde`. De la Paris la New York, intre un concert al lui Edith Piaf si o lupta pe ring a lui Marcel, dragostea lor castiga tot mai mult in intensitate. La 27 octombrie 1949, Edith primeste stirea accidentului de avion, in care Marcel Cerdan si-a pierdut viata. Pentru ea, intr-o stare de profunda depresie, lumea nu mai poate fi la fel ca inainte. Revenita la Paris, scrie - in amintirea acestei iubiri - textul pentru `L`hymne a l`amour` (muzica de Marguerite Monnot).

In anul 1950, se intoarce la New York pentru o serie de concerte. Este insotita de un actor si cantaret american de origine ruso-poloneza, stabilit de curand in Franta, Eddie Constantine, noul sau amant, si de un secretar particular, Charles Aznavour, viitorul chansonier, cu care se pare ca nu a intretinut relatii amoroase.

Din nou in Paris, in 1951, Edith Piaf apare in comedia muzicala `La p`tite Lili`, alaturi de Eddie Constantine si Robert Lamoureux. Piesa are un oarecare succes, dar Edith, nerefacuta dupa moartea lui Marcel Cerdan, devine dependenta de medicamente somnifere si stupefiante. Obtine totusi succese artistice cu noi melodii, ca `Jezebel`, scrisa de Aznavour, sau `Je t`ai dans la peau`, compusa de Gilbert Becaud pe un text de Jacques Pills. 

La 29 iulie 1952, Edith se casatoreste cu Jacques Pills, cu care se stabileste intr-un apartament pe bulevardul Lannes din Paris, apartament pe care artista il va pastra pana la sfarsitul vietii.

In 1953, urmeaza o cura de dezintoxicare de morfina. Urmeaza o serie de turnee in New York, Mexico City, Rio de Janeiro, Paris. Edith Piaf este o stea internationala, dar viata sa privata este o succesiune de esecuri. In 1956 divorteaza de Jacques Pills. Noul sau amant este cantaretul de origine greaca Georges Moustaki, pe care il lanseaza pe scenele Parisului. 

In 1958 sufera un grav accident de automobil, in urma caruia ramane cu dureri, care o vor face din nou dependenta de medicamente analgetice puternice. Impreuna cu Moustaki, creeaza melodia `Milord`, unul din marile sale succese. In acelasi an publica lucrarea `Au bal de la chance`, in care evoca intamplari din viata sa din perioada 1935 - 1958. Cartea a fost tradusa in limba romana, in 1966, sub numele `In virtejul norocului` si apare in Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din Romania. Conform acestei lucrari, prima piesa de teatru in care apare este `Le Bel Indifferent` care, conform declaratiei ei, a fost scrisa special pentru ea, de Jean Cocteau. Piesa `La P`tite Lili` a reprezentat deci a doua ei aparitie intr-un spectacol de teatru. De asemenea apare si intr-un film `Les Amants de demain` in regia lui Marcel Blistene, producator Pierre Brasseur. Conform declaratiilor aparute in cartea amintita mai sus, intalnirile care au impresionat-o in mod deosebit au fost cele avute cu Charlie Chaplin si Elisabeta a II-a.

La inceputul anului 1959, in cursul unui concert triumfal la New York, Edith se prabuseste epuizata pe scena. Internarile in clinici se succed una dupa alta. In ciuda starii sale de sanatate deplorabile, cucereste din nou Parisul in 1961 intr-un concert in sala Olympia, cu noul sau chanson, `Non, je ne regrette rien`.

Autori de talent se succed pentru a-i scrie si compune noi melodii (Francis Lai, Charles Aznavour, Charles Dumont etc.). Edith se indragosteste din nou, de data aceasta de un anume Theophanis Lamboukas, zis Theo Sarapo, mult mai tanar ca ea, cu care se casatoreste la 9 octombrie 1962. Casatoria este un mare esec. Bolnava, epuizata, drogata, Edith este sfarsita. 

Dupa o cura de convalescenta in apropiere de Grasse, marea cantareata inceteaza din viata in ziua de 10 octombrie 1963. Peste o zi, dupa aflarea vestii, moare si scriitorul Jean Cocteau, prietenul si colaboratorul ei. Este inmormantata in cimitirul Pere Lachaise din Paris. Timp de doua zile o multime imensa de admiratori s-a perindat la mormantul ei, pentru a omagia pe cea care a fost numita `petite fille des rues`. 

Posteritatea i-a iertat viata sa nu tocmai exemplara, pentru a retine doar imensul sau talent. Edith Piaf, denumita `la mome Piaf`, a intrat in legenda inca din cursul vietii.