Banutul
A gasit toata gradina
Inflorita, si verbina,
Si s-a-ntors, dupa povata,
Cu o proba de dulceata.
Auzise si Danut
Ca un ou e cu �banut�
Si credea ca oul moale-i
Pusculita cu parale.
Avea ca vreo sase ani
Si visa sa stranga bani,
Socotind pe usi, cu creta,
Cat costa o bicicleta.
Scormonind pe la gaini,
Pe subt closti si prin vecini,
A stricat, pe nestiute,
Oua cam vreo doua sute.
Dar s-a pus plangand sa zbiere,
De necaz si de durere,
Ce-a pierdut si ce-a gasit !
Ca s-a mai si mazgalit
Cu albus cu galbenus.
De atunci si pan-acus,
N-a ajuns sa se mai spele,
Ca intrase mazga-n piele,
A racnit si-a mai tipat
Ca macar nu le-a mancat,
Fierte, ochiuri sau rascoapte
La cafelele cu lapte.
El crezuse, baietanul,
Ca banutu-i gologanul
Sau un leu frumos si nou
Pus cumva in orice ou.
Nu stia ca-i sta pe fund
Oului un gol rotund
Pentru plod si pentru pui,
Cand ia trup faptura lui.
Ca subt coaja stransa caier
Sta pastrat un pic de aer,
Ca trezit din nesimtire
Puiul mamii sa respire.
Autor: Tudor Arghezi
